A doua poruncă

„Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în cer, jos pe pământ sau în apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.” (Deuteronomul 5,8–9)

Pentru noi, reformații, este simplu: avem biserici simple, albe, în care, în afara obiectelor funcționale, nu se află nimic altceva. În bisericile noastre nu există imagini sau statui. Prin aceasta împlinim deja a doua poruncă și aș putea încheia aici explicarea Cuvântului. Dar nu o fac.

Dacă umblăm cu ochii deschiși, putem găsi simboluri în orice biserică reformată: tavane casetate din lemn pictat, mielul care împodobește baldachinul amvonului, pelicanul, steaua, amvonul în formă de potir sau chiar ornamentele pardoselii, sculpturi din lemn reprezentând porumbelul sau monograma lui Hristos, și lista ar putea continua. Toate acestea sunt particularități și valori ale bisericilor noastre, pe care trebuie să le păstrăm pentru generațiile viitoare, deoarece nimeni nu devine idolatrul prin ele. În copilăria mea am admirat de multe ori mielul care stă pe Biblie și ține un steag, de pe baldachinul amvonului din biserica din Cehăluț, simbol al lui Hristos jertfitor și biruitor, dar niciodată nu mi-a trecut prin minte să mă rog lui. Orice creație omenească devine idol atunci când, în loc de Dumnezeu, începem să ne rugăm ei și să o venerăm.

A doua poruncă se referă la faptul că Dumnezeul atotputernic nu poate fi adorat prin mijlocirea imaginilor și statuilor făcute de noi. „Dumnezeu este Duh, și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” (Ioan 4,24) Amin.

RUGĂCIUNE: Dumnezeul meu milostiv, numai pe Tine Te ador și numele Tău cel sfânt Îl slăvesc. Bunătatea și harul Tău să ne păzească de idolatrie! Amin.

Sebestyén Elek Előd