A treia poruncă
„Să nu iei în deșert numele DOMNULUI, Dumnezeului tău, căci DOMNUL nu va lăsa nepedepsit pe cel ce ia în deșert Numele Lui!” (Deuteronomul 5,11)
În spațiul lingvistic maghiar, din păcate, există foarte multe variante de hulire a numelui lui Dumnezeu. Și mai trist este faptul că sunt mulți oameni pentru care înjurăturile ce folosesc numele lui Dumnezeu au devenit parte a vocabularului zilnic. Însă a treia poruncă interzice clar acest lucru! Nu există păcat mai mare sau unul care să stârnească o mânie mai cumplită a lui Dumnezeu decât hulirea Numelui Său. De aceea a și poruncit ca acest păcat să fie pedepsit cu moartea. (Catehismul Heidelberg, 100)
A treia poruncă ne învață că nu trebuie să hulim Numele lui Dumnezeu nu doar prin blesteme sau jurăminte false, ci nici măcar prin jurăminte inutile și nici să-L pomenim cu lipsă de respect; ba chiar să nu luăm parte la aceste păcate groaznice nici măcar prin tăcere sau tolerare, ci să pomenim Numele cel sfânt al lui Dumnezeu cu frică și cu evlavie, pentru ca prin mărturisirea noastră dreaptă, prin chemarea Lui în ajutor și prin toate cuvintele și faptele noastre să-L slăvim. (Catehismul Heidelberg, 99)
Un creștin poate jura pe Numele lui Dumnezeu doar atunci când autoritatea cere acest lucru supușilor săi sau când o necesitate o impune, pentru ca adevărul și credibilitatea noastră să fie folosite spre slava lui Dumnezeu și spre binele aproapelui. Căci un asemenea jurământ se întemeiază pe Cuvântul lui Dumnezeu și, de aceea, credincioșii l-au folosit în mod legitim atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. (Catehismul Heidelberg, 101)
După toate acestea, mai avem voie să luăm Numele lui Dumnezeu pe buzele noastre? Da, în fiecare zi, de oricâte ori, dacă acest lucru se face cu smerenie și cu duh de rugăciune. Și niciodată nu avem voie să-L rostim atunci când hulim, jurăm strâmb sau dorim să pomenim Numele Domnului în mod profan ori sarcastic. Amin.
RUGĂCIUNE: Tatăl meu, în loc de cuvinte de ocară, dă buzelor mele cuvinte alese! Să izvorască în fiecare zi din inima mea lauda, căci Tu îmi călăuzești viața și mă înveți rânduielile Tale! Amin.
A treia poruncă ne învață că nu trebuie să hulim Numele lui Dumnezeu nu doar prin blesteme sau jurăminte false, ci nici măcar prin jurăminte inutile și nici să-L pomenim cu lipsă de respect; ba chiar să nu luăm parte la aceste păcate groaznice nici măcar prin tăcere sau tolerare, ci să pomenim Numele cel sfânt al lui Dumnezeu cu frică și cu evlavie, pentru ca prin mărturisirea noastră dreaptă, prin chemarea Lui în ajutor și prin toate cuvintele și faptele noastre să-L slăvim. (Catehismul Heidelberg, 99)
Un creștin poate jura pe Numele lui Dumnezeu doar atunci când autoritatea cere acest lucru supușilor săi sau când o necesitate o impune, pentru ca adevărul și credibilitatea noastră să fie folosite spre slava lui Dumnezeu și spre binele aproapelui. Căci un asemenea jurământ se întemeiază pe Cuvântul lui Dumnezeu și, de aceea, credincioșii l-au folosit în mod legitim atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. (Catehismul Heidelberg, 101)
După toate acestea, mai avem voie să luăm Numele lui Dumnezeu pe buzele noastre? Da, în fiecare zi, de oricâte ori, dacă acest lucru se face cu smerenie și cu duh de rugăciune. Și niciodată nu avem voie să-L rostim atunci când hulim, jurăm strâmb sau dorim să pomenim Numele Domnului în mod profan ori sarcastic. Amin.
RUGĂCIUNE: Tatăl meu, în loc de cuvinte de ocară, dă buzelor mele cuvinte alese! Să izvorască în fiecare zi din inima mea lauda, căci Tu îmi călăuzești viața și mă înveți rânduielile Tale! Amin.
Sebestyén Elek Előd
