Interdicția

„Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” (Geneza 3:11)

Când semaforul de la o intersecție se face roșu, conducătorul auto știe că trebuie să oprească. Pietonul știe că nu are voie să pășească pe carosabil. Dacă o face, își poate pune în pericol propria viață și viața altora. Pentru noi, generațiile care trăim după căderea în păcat, este evident că, dacă facem ceva interzis, vor exista consecințe grave. Primul cuplu omenesc, care trăia în Grădina Edenului, nu știa acest lucru. Ei au mâncat din fructul pomului interzis. După ce Adam și Eva au luat din acel fruct, și-au făcut acoperăminte din frunze de smochin și s-au ascuns printre copacii Grădinii Edenului. De ce s-au ascuns? Pentru că le era rușine de ceea ce făcuseră. Dar era deja prea târziu. Când Dumnezeu l-a întrebat pe om, acesta a dat vina pe femeie, iar femeia a dat vina pe șarpe.
Și noi ne confruntăm cu nenumărate interdicții de-a lungul vieții. Din copilărie și până la bătrânețe trebuie să respectăm diferite reguli. Dar oare ne străduim cu adevărat să respectăm aceste porunci?
Fratele meu, sora mea în Hristos! Dumnezeu i-a alungat pe primii oameni din Paradis. Nu pentru că ar fi fost nemilos, ci pentru că păcatul atrage pedeapsa. Dacă respectăm poruncile Domnului, mai târziu nu va trebui nici să ne justificăm, nici să suferim consecințele neascultării noastre. Tendința lui Adam și a Evei de a arunca vina asupra altora îmi amintește de cuvintele lui Kölcsey Ferenc, care a scris în lucrarea Parainesis către Kölcsey Kálmán: „Cel care nu a făcut ceea ce trebuia și putea să facă nu va fi fericit. Iar cel care și-a împlinit cu credincioșie îndatoririle omenești și cetățenești poate găsi fericire în propria sa conștiință.” Amin.

RUGĂCIUNE: Tată, Îți sunt recunoscător pentru purtarea Ta de grijă. Călăuzește-mă întotdeauna pe calea cea dreaptă, astfel încât să pot să-mi asum responsabilitatea pentru toate faptele mele. Amin.